Și nici nu trebuie să știe, dat fiind că nu se învață la școală, nu există doctorate sau cursuri intensive pentru o așa grație existențială. Bunul simț se manifestă de capul lui, apare spontan în pături sociale, economice și culturale uneori antagonice, nu tine cont de vârste, sexe, religie sau alte lucruri care ne despart de semenii nostri. Adevărat însă că-i  nițel cam zgârcit, ca un ministru de finanțe care are puțin și nu dă la toată lumea. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Asta ar fi o pildă de bun simț, nu?

Hai să exemplificăm. Un adolescent merge cu bicicleta pe trotuar, că pistă nu-i. O bătrână pe lângă care trece se sparie rău, se încruntă și-l impinge. Băiatul cade se julește nițel la genunchi și mârie printre dinți „Babă proastă!”

Atinsă de harul și grația bunului simț, aceeași scenă s-ar derula așa: Un adolescent merge cu bicicleta pe trotuar, nu se știe din ce pricină, dar o fi vreuna. O bătrână pe lângă care trece se sparie și tresare. Vede băiatul și cu mâna încă la piept pentru a-și domoli bătăile, zâmbește spontan și-i spune în urmă. „Ștrengarule, ce m-ai speriat!” Tânărul privește înapoi și-i răspunde zâmbind „Mă scuzaaaați!”

Prima situație s-a întâmplat în realitate, ceea de a doua este inventată. La o primă privire am spune că este vorba despre educație, că suntem țărani, răi, neînțelegători sau chiar nesimțiți și am pactiza cu o parte sau cealaltă. Dar e facil și nu ne duce nicăierea – vorba vecinei mele.

Ceea ce este diferit în cele două situații este modularea afectului, adică ce trăiesc protagoniștii. Adolescentul se grăbește în treaba lui, încearcă să ajungă unde o ajunge, complet izolat de lumea biped-mergătoare iar bătrâna reacționează impulsiv față de un mediu pe care-l percepe ca fiind periculos în raport cu fragilitatea ei.

Rezultă că bunul simț este o stare interioară care se manifestă spontan, în timp real, în interacțiunea cu celălalt.  Confundat deseori cu buna creștere și educația, ne lasă senzația că putem să-l învățăm ca pe abecedar. Adevărul este că atunci când impulsul ne invadează mintea și corpul, regulile se pitesc rapid în locuri greu de accesat. Dacă apare un balaur la colțul străzii ne scoatem pantofii eleganți și o luăm la fugă, deși să fim sinceri, nu se face să alergi desculț pe stradă!

S-a vorbit din ce în ce mai mult, în ultimii ani, despre inteligența emoțională, adică capacitatea individului de a înțelege emoțiile, trăirile, stările celuilalt și, de asemenea, de a le integra spontan în propria reacție. Dacă bunul simț are o mamă atunci am putea spune că aceasta este… Cum îl ademenim la noi în curte? Tolerând în noi ceea ce pare a fi intolerabil, inclusiv neputința de a fi mai buni, mai înalți, mai plini de success.