Atunci cand am o conversatie obisnuita cu cineva, am observat ca, de foarte multe ori aceasta include invinuirea.

Daca vorbesc cu trei oameni pe zi, cel putin unul dintre ei va intra la un moment dat in rolul victimei si ii va invinui pe altii pentru problemele lor, pentru cum i-au facut sa se simta, pentru ceea ce au facut sau, din contra pentru ceea ce nu au facut.

Caroline Myss, a identificat in fiecare dintre noi patru arhetipuri, pe care ea le numeste arhetipuri de supravietuire iar unul dintre acestea este arhetipul victimei, despre care vreau sa vorbim in articolul de astazi.

Cea mai de pret arma a victimei este invinuirea altora pentru ceea ce se intampla si pentru suferinta sa.

Mintea noastra este construita astfel incat sa caute solutii in afara sa, iar atunci cand ai un conflict cu cineva, primul impuls al mintii va fi sa stabileasca cine este vinovatul.

Victima se afla in fiecare dintre noi, insa depinde de tine cum o folosesti: daca o lasi sa cada in auto-compatimire si invinuire sau daca o folosesti pentru a-ti recapata puterea interioara si pentru a vedea in ce domenii din viata ta nu iti asumi responsabilitatea si esti predispus sa te victimizezi.

Suntem invatati sa luam viata mot a mot si sa o interpretam doar in functie de ceea ce vedem la suprafata.

Unul dintre cele mai la indemana lucruri de facut atunci cand viata nu se desfasoara conform imaginii tale despre ea, este sa cauti un vinovat.

Insa, cand un om invinuieste pe un altul, de cele mai multe ori, il invinuieste in functie de ceea ce percepe la suprafata si nu are in vedere imaginea de ansamblu, iar asta il duce spre panta de autocompatimire.

Cum sa invinuiesti corect

Arta invinuirii sta in privirea imaginii de ansamblu. Daca tot vrei sa invinuiesti pe cineva pentru ceea ce ai trait, fa-o in mod corect si nu te multumi cu jumatati de masura.

Pana la momentul de fata am fost tradata de oamneni in care credeam orbeste, mintita in fata si cu zambetul pe buze, parasita si nedreptatita.

Si o buna perioada de timp am fost prinsa in rolul victimei si i-am invinuit pe toti acesti oameni.

DAR, adevarul este ca:

Daca nu eram tradata nu mi-as fi dat seama ca cea mai mare tradare este tradarea de sine.

Daca nu simteam durere nu as fi descoperit cat de puternica sunt de fapt.

Daca nu se intamplau lucrurile de care ma temeam cel mai tare, nu as fi realizat ca ele nu au nici o putere asupra mea.

Daca nu eram obligata de circumstante, nu ieseam din zona mea de confort.

Daca nu eram mintita, nu mi-as fi dat seama ca cea mai crunta minciuna este minciuna de sine si atunci cand cineva te minte, ai toate semnele de care ai nevoie fix in fata ta, insa daca alegi sa te minti pe tine nu le vei vedea.

Daca mi se oferea aprobarea pe care o cautam de la altii, deveneam dependenta de acei oameni, si nu as fi putut sa constientiz ca, de fapt, nu am nevoie de aprobarea nimanui in afara de a mea.

Daca nu era nimeni pe care ar fi trebuit sa iert, nu invatam lectia compasiunii si a iertarii.

Acum, pe acelasi principiu, gandeste-te la un om care ti-a gresit si care te-a ranit foarte tare si pe care il invinuiesti.

Si vreau sa imi spui mai jos, la comentarii, care este lectia pe care ai invatat-o despre tine, in urma acelui eveniment. E de ajuns sa imi spui un singur cuvant, daca asta simti.

Compasiune. Iertare. Acceptare. Iubire de sine. Incredere in sine.

In orice clipa ai de facut o alegere si de fiecare data cand te simti nedreptatit si simti ca ceilalti sunt vinovati pentru ceea ce ti se intampla, ai de facut alegerea de a-i invinovati pentru tot ce se intampla, sau de a vedea cum te ajuta aceasta situatie in evolutia ta.