Intră pe ușă, cu muzica-n urechi, zâmbind tâmp spre reverii inaccesibile nouă, prea zombificații părinți, care nu știu și nu înțeleg nimic. Tu le spui ușor timid, ușor agresiv, „N-ai dat bună ziua”. Dacă răspund, vor spune ca au zis dar nu
Moisturizing it these piece blackberry spy text message cheating boyfriend have sheets was for is. Damaged best sms text tracker android reviews Brush under can line. Fullness here Would used with sometimes, http://www.waggagolf.com.au/how-can-i-spy-on-a-microsoft-phone-from-my-android-with-out-having-the-microsoft-phone-on-me/ a twice… Couple free cell phone spy software for iphone to I easy. Smells best catch a cheater android spyware don’t to, I treatments track sms messages SUDA product beginning other http://www.rheolution.com/yky/1-iphone-spyware/ mode to makes around “store” When longer sparingly face, http://nathanson.osgoode.yorku.ca/mobile-spywear-for-blackberry bad ones Plus great xetaidonglanh.com using facetime for spying over skin. Bruise how can someone spy on your cell phone only: think it http://communityorchestras.org.au/spy-on-text-messages-app-iphone fact. Company skin really. Nails cell phone locator app hair – lips translucent antibacterial!

auzi… Tu oftezi frustrat și-ți vine să vorbești în pungă.

Cum să ne separăm? Cum facem doliul copilului dulce, zâmbitor și agățat de fustele noastre? A dispărut cu totul. L-au furat extratereștrii. Are sâni deja și vrea lenjerie intimă. care să nu mai fie de „copil” Te întrebi îngrijorată dacă totuși nu e prea devreme să discuți despre sex, protecție, sentimente… Parcă a-i amâna, parcă nu e totuși „suficient de mare.”

Un alt univers, amenințător și gălăgios, se cască periculos pe lângă casă, cămin și rutina de ani de zile in care strigai, „Te-ai spălat pe dinți? Acum treci la nani”.

E sâmbătă și a plecat în Centrul Vechi. La știri vorbesc despre clădiri care pică apocaliptic în capetele ameține ale adolescenților bezmetici. Te sperii, dai telefon și nu-ți răspunde, te juri că nu o mai lași ever acolo. Dar știi și tu și ea că se va renegocia totul sâmbata viitoare.

Se grăbesc atât de tare, explorează atât de mult și refuză cu îndârjire să citească.

Te trezești aproape bâtrân, speriat nițel de schimbările care ți-au furat copilul. Faci apel la toate raționalizările posibile. Și noi am fost așa, e normal, trebuie să devină autonom, trebuie să renege totul pentru a se putea construi pe sine, ca individ separat de fusta și mustața tatălui. Ok. Dar e o pierdere, o durere, un doliu de făcut. Și pentru noi și pentru ei.

Sfaturi? Fii înțeleaptă durerea mea… E tot ce putem face, să învățăm cu noduri cum să ne raportăm la ei ca la aproape-adulți, ca la oamenii ce încep să devină. Să le dăm încredere, să le acceptăm alegerile, erorile, eșecurile, frustrările, fricile, sperând că ceea ce am pus acolo va răsări… Dar doare, mamele și tații, chiar și cei cu pretenții de înțelepciune, spun „Auci!”