Suntem o generație modernă: avem cont pe Facebook, suntem la curent cu cine-i primar în New York și știm că la polul sud trăiesc pinguini. Suntem cosmopoliți în orizonturi și-n bruma noastră de cultură generală.

La fel au fost părinții noștri la rândul lor, fiind prima generație de români cu acces fără limite la cărți și sejururi la mare sau la munte.

La fel au fost bunicii noștri la timpul lor, fiind primii din istoria noastră care au avut acces la câte o mașină, sau măcar să vadă așa ceva și au fost și prima generațit de români cu învățământ obligatoriu de 2-4 clase – deci alfabetizați.

Fiecare generație în parte e „mai” modernă decât cea anterioară, și adesea în trufia noastră de tineri cu lumea la picioare uităm să apreciem că cei din generațiile „depășite” sunt totuși oameni pățiți și învățați prin grele și prin multe exemple din viața lor.

În copilărie am petrecut o mulțime de timp cu unul dintre bunicii mei. Îl chema Filip de la Moș și era un mândru nepot al unuia dintre cei mai mari crescători de porci din țara Lăpușului. Asta era mare lucru, din porcii lui hrănindu-se o mare parte din zonă și din orașul vecin, Baia Mare. Moșu’ nu era deloc citit. Țin minte că-mi poveste bunicu-meu, avid cititor de biblie, că nici măcar o carte sfântă nu deschisese vreodată. Din multele vorbe primite de la bunicul lui, cea mai repetată era cea mai sfântă dintre ele:

Niciodată să nu te lași dator bancherilor, întotdeauna să cauți ca ei să-ți fie ție datori.

asd

Pe lângă faptul că vorba asta mă face să-l bănui de a fi fost evreu, Moșu ăsta era un om simplu. Nu citise nimic vreodată și aproape de-o viață stătea cu porcii lui într-o vale plină cu jir și ghinzi. De-aici, din pădure (actualmente un sat de câteva sute de fumuri), el i-a transmis nepotului său vorba asta. Bunicu-meu la rândul lui a transmis-o oricui a putut, oricui a avut urechi de-ascultat, inclusiv mie.

Eu unu nu mă pot lăuda să fi reușit a-i urma sfatul deocamdată, dar am ajuns la vârsta la care mi-am dat seama că avea toată dreptatea posibilă. Sfatul ăsta vine dintr-o epocă mult anterioară culturii noastre supraconsumeriste îm care „card de credit”, „leasing” și „rate” sunt chiar râvnite de mulți.

Morala: cine n-are bătrâni să-și cumpere și să-i asculte, că tot la vorba lor ajungem în final.