Biserica Ortodoxă Română mai are câțiva ani de viață în forma asta. E drept, acești câțiva ani ar putea fi vreo 20-25 de ani, dar vor fi niște ani din ce în ce mai dureroși pentru instituție: credincioșii vor scădea ca număr, scandalurile media se vor înmulți, opoziția în școli și în societate va crește, iar în timp e inevitabil să le scadă finanțarea de la stat.

În Franța bisericile sunt vai de capul lor. Biserica Catolică a avut de furcă de ani de zile cu aceleași probleme și adaptarea lor e surprinzătoare, dar sacrificiile au fost mari. Aceleași sacrificii vor trebui să fie făcute și de BOR: bisericile. În momentul de față Biserica noastră dragă clădește biserici peste biserici. Încă un pic și e blocu’ și biserica. Știm prea bine socotelile alea cu câte biserici sunt pentru fiecare spital.

La fel au făcut și catolicii după al doilea răzbel mondial. Au construit și reconstruit biserici în fiecare sat, în fiecare cartier. În Franța însă sunt regiuni întregi unde acum, după 50 de ani, bisericile stau închise cu lanț și lacăt. Preoții sunt cam unul pentru fiecare șapte sate, iar slujbele sunt la fel de rare precum sunt pustii. Francezii sunt fericiți totuși și nu se-așteaptă să coboare-n iad. De altfel știm cu toții pozele acelea fantastice cu biserici olandeze sau daneze transformate în locuințe personale sau restaurante. Soon, in a church near you!

Ortodocșii noștri vor trebui să renunțe la multe biserici. Clădirile vechi și prost construite vor costa din ce în ce mai mult, enoriașii vor dona din ce în ce mai puțin, scandalurile cu donații și tarife nefiscalizate vor mânca biserica încetul cu încetul, atât ca imagine cât și ca plan de afaceri.

Biserica nu va avea de ales și va trebui să limiteze armata de preoți împrăștiată acum pe teritoriul țării aproape cam cum erau cândva perechile de ochi albaștri. Cauzele vor fi în principal tot financiare, iar împuținarea enoriașilor nu va ajuta nicidecum. Treaba asta va duce la supărări interne, rude, neamuri și plătitori de șpagă vor rămâne pe drumuri – chit că printre ultimii, după alți preoți neșpăgari ce poate însă ar fi avut respectul publicului.

Vor fi obligați cu timpul să admită chestiuni firești și logice pentru zilele de azi: concerte de muzică simfonică în biserici, cremări, chitanțe pentru plata serviciilor, toleranță (de nevoie) față de atei și față de alte culte. Pretențiile disperate și anacronice de formatori ai poporului român, de salvatori ai statului, păgubiții neamului, sau mai știu eu ce alte halucinații, vor aduce credibilitatea bisericii la un nivel dureros pentru ei.

E doar o chestiune de timp până la prima mare nenorocire adusă de gloatele sălbatice care se-adună și se calcă-n picioare la tot felul de moaște, mai ceva ca la Black Friday-ul din SUA. Nu cred că va mai dura mult până ce diverșii profesori de religie vor bate prea mulți copii, sau vor umili copilul cui nu trebuie.

E doar o chestiune de timp până ce incapacitatea lor de a înțelege societatea le va tăia macaroana și-i va prăbuși cu picioarele pe pământ. Pe măsură ce vom învăța ca popor să vedem falsitatea și minciuna unora, aceștia se vor împuțina încet dar sigur, ca un buboi ce se duce de la sine.